Arhive etichetă: rugaciune

A medita sau a sta la o cafea cu Dumnezeu?

PrayerRequestZilele acestea am primit o recomandare automată de a viziona două „iutuburi” care par să discute aceeași chestiune, însă în realitate sunt diferite ca de la cer la pământă. În primul video Bill Hybels vorbește despre punerea unui timp deoparte pentru a te întâlni cu Dumnezeu iar în celălalt Tim Conway vorbește despre a medita la Scriptură ca parte integrantă a vieții creștine.

Problema este însă în felul următor: Bil Hybels vorebește despre acest timp ca fiind o chestiune de alegere personală, o opțiune bună, pe care o recomandă pentru un creștin, pe când Tim Conway vorbește despre o necesitate de a te deconecta și a petrece timp cu Dumnezeu, de a medita la Scriptură ca să crești spiritual și despre imperativul de a-L păstra pe Hristos în centrul gândurilor tale.

Punctele de vedere sunt total diferite. Bill Hybels recomandă un timp în care pune accentul atât pe fond cât și pe formă. Gasește-ți un scaun, un loc plăcut, o masă retrasă într-o cafenea, cu alte cuvinte chiar dacă nu îți place să stai de vorbă cu Dumnezeu, îndulcește-ți timpul respectiv cu nu cumva să ți se facă greață. Ceea ce mă surprinde (sau poate nu) este că folosește exemplul unei bărbat care susține că devenise creștin, însă timpul cu Dumnezeu – (tipul ăsta de lucruri – conform exprimării lui Hybells) –  nu încăpea în programul lui. La insistențele lui Hybels, tipul și-a luat un scaun în care să stea confortabil și să privească grădina și acolo să se întâlnească cu Dumnezeu.

Stau și mă întreb cum anume devenise omul ăsta creștin dacă el nu avea nici măcar o înclinație spre rugăciune. În mod normal devi un urmaș a lui Hritos prin credință, dar vehicolul credinței este tocmai rugăciunea de păcăință – iar rugăciunea devine apoi o condiție și carcateristică a vieții creștine.

Ca unul care am citit cartea lui Hybels despre rugăciune, știu că ceea ce de fapt reprezintă acest timp pe care el îl recomandă nu este neapărat un timp în care te concentrezi pe Dumnezeu și pe Scriptură, ci este un timp în care îți aduni gândurile, faci planuri, analizezi situațiile din viața ta, mai și citești ceva din Biblie, iar ceea ce este foarte important este să faci liniște în interiorul tău (să te oprești din gândire) și să aștepți ca în mintea ta să vină gânduri pe care Hybels le indentifică ca fiind din partea lui Dumnezeu. Așa se pare că și-a contruit biserica lui., Willow Creek.

Pe de altă parte Tim Conway vorbește despre  un timp în care trebuie să ne concentrăm pe meditație asupra Scripturii și pe persoana lui Isus Hristos. Un timp în care persoana principală este Isus Hristos și Cuvântul Lui, nu tu și planurile tale.

Diferențele sunt de la cer la pământ, la propriu. Unul se concentreză pe lucrurile de jos, celălalt pe lucrurile de sus. Fără îndoială că pentru mine Tim Conway rămâne de preferat, din mai multe motive. Iată câteva:

1. Scrierile Bibliei mă învață că a te concentra pe descoperirea caracterului lui Dumnezeu și a voiei Lui este chemarea fiecărui creștin

Efeseni 1:17  – Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui

2. Scripturile mă învață că adevărata înțelepciune pentru viață vine din cunoașterea lui Dumnezeu, nu din acumularea de informații (fără să neg nevoia de educație) .

Proverbe 2:6-12 – Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere. El dă izbândă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăţie. Ocroteşte cărările neprihănirii, şi păzeşte calea credincioşilor Lui. Atunci vei înţelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile care duc la bine. Înţelepciunea ne fereşte de cei amăgitori. Căci înţelepciunea va veni în inima ta, şi cunoştinţa va fi desfătarea sufletului tău; chibzuinţa va veghea asupra ta, priceperea te va păzi, ca să te scape de calea cea rea, de omul care ţine cuvântări stricate;

3. Deciziile bune pentru viață au ca sursă cunoașterea și relația personală cu Dumnezeu.

Romani 1:21 – 22 – fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înțelepți și au înnebunit… 

 4. Lucrurile materiale tind să devină înlocuitoare pentru Dumnezeu, atât ca scop cât și ca sursă a vieții, de aceea avem nevoie ca în mod constant să ne realiniem gândurile, planurile și valorile sub ascultarea și supunerea totală față de Dumnezeu.

5. Dumnezeu promite că dacă ne vom preocupa să asimilăm și să trăim valorile Împărăției, EL va împlini nevoile noastre materiale.

Proverbe 3:5-10. – Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta! Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile. Nu te socoti singur intelept; teme-te de Domnul si abate-te de la rau! Aceasta va aduce sanatate trupului tau si racorire oaselor tale. Cinsteste pe Domnul cu averile tale si cu cele dintai roade din tot venitul tau: caci atunci granarele iti vor fi pline de belsug, si teascurile tale vor geme de must.

 Acestea sunt doar câteva dintre motivele pentru care prefer un discurs creștin ancorat în teologia clasică decât un discurs modern gen Bill Hybels.

Se înțelege deci că prefer atât termenul cât și practica antică a meditației la Scriptură decât ideea de a sta la o cafea cu Dumnezeu. Nu îl pot considera pe Dumnezeu un egal ca să pot să stau la un pahar de vorbă cu El. Consider că I se cuvine mult mai mult decât atât.

Mai jos înregistrările cu pricina.

Chemarea la credinta in rugaciune

Ma simpt dator sa vin cu cateva explicatii fata de articolul precedent despre chemarea la rugaciune nationala. Asa cum am afirmat, problema pe care o vad este modul in care este tratata rugaciunea, de multe ori cu superficialitate si cred ca toti avem astfel de momente. Adresez deci ceea ce scriu cu precadere propriei persoane, pentru simplul fapt ca de multe ori esuez in modul in care ma rog.

Revenind insa la problema rugaciunii nationale,  as propune pentru Romania nu o zi, ci o saptamana de post si rugaciune la care as participa bucuros, daca subiectele de rugaciune ar fi probleme specifice, ar fi exacte, concise, clare, biblice si cu posibilitatea de a astepta un raspuns direct din partea lui Dumnezeu prin rezolvarea lor. Este un act de credinta sa asteptam raspuns, insa tocmai acest lucru este cel mai greu din partea noastra. Este usor sa ne rugam pentru ceva general, pentru ca acest lucru nu cere de la noi credinta care asteapta sa vada si rezultatele, rezultate care uneori sau de multe ori se lasa asteptate.

Sa luam un exemplu. Iata cum ne rugam adesea: Doamne, te rog pentru „cutare” si pentru „cutare” si „cutarica”, etc. Problema este ce anume ne rugam pentru persoanele respective? Ce anume vrem ca Dumnezeu sa faca? Ce anume dorim sa se intample in viata persoanelor respective? Ce probleme dorim ca Dumnezeu sa rezolve?

Haideti sa facem un exercitiu de imaginatie.

Sa presupunem ca la un moment dat ni se permite sa avem o audienta la presedinte, si ca putem sa ii aducem la cunoastinta cateva probleme pe care el sa le rezolve. Ne-am duce cumva cu probleme de genul „stiti – trebuie sa faceti ceva pentru saracii din tara, sau – spitalele nu au medicamente, sau – scolile din tara au nevoi de fonduri”, etc. Acestea nu sunt decat probleme cu care are de-a face in fiecare zi. Nu are nevoie de noi sa venim si sa ii reamintim care sunt atributiunile de serviciu ale unui presedinte. Daca vrem intradevar sa rezolvam probleme, este nevoie sa venim cu o lista specifica. Sotul meu este bolnav si avem nevoie de suma asta ca sa rezolvam problema, unchiul este paralizat si are nevoie de un scaun cu rotile, prietenul meu nu are unde sa stea si are nevoie de o casa, etc, etc.

Observati diferenta?

Acelasi lucru este si in cazul rugaciunii. Este necesar sa aducem inaintea lui Dumnezeu cereri specifice, clare, care sa fie rezolvate de Dumnezeu in dreptul nostru. Pe saraci ii aveti totdeauna cu voi, spune Domnul Isus, deci o rugaciune ca Dumnezeu sa se ingrijeasca de toti saracii din tara, adica rugaciuni generale si atotcuprinzatoare nu pot fi ascultata. Dumnezeu nu are nevoie sa ii aducem aminte de problemele intregului glob pamantesc. Ideea rugaciunii este intai de toate modul in care noi, ca indivizi, persoane individuale,  ne raportam cu Dumnezeu. El vrea ca prin rugaciunile noastre sa il cunoastem mai bine, pe El si puterea Lui, deci vrea ca El sa raspunda rugaciunilor intr-un mod specific. Tocmai de aceea nu am fost de acord cu modul in care este propusa aceasta zi de rugaciune nationala pentru Romania. In acest context intra si lanturile de rugaciune internationale, ziua mondiala de rugaciune, si alte asemenea chemari la rugaciune, atat de generale si nespecifice. Pe langa problema tipului de cereri pe care am semnalat-o, acestea mai au in spate si o teologie subreda, pe care nu o voi discuta acum.

Insa apare o problema. Nu ne-a spus Domnul ca cine cere capata? Si totusi multe din rugaciunile noastre nu primesc raspuns. Care ar fi cauzele?

Desi pot fi multe, cateva cauze se pot sublinia.

1. Pacatul. Un om care are pacat in viata nu poate sa astepte ca Dumnezeu sa ii raspunda la rugaciuni. Daca insa acest lucru se intampla este doar mila lui Dumnezeu, nicidecum un merit sau o obligatie din partea Lui.

„..nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi -L împiedecă să v’asculte„. (Isaia 59:2)

2. Cereri gresite.

Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi, şi vă luptaţi; şi nu aveţi, pentrucă nu cereţi. 3 Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentrucă cereţi rău, cu gînd să risipiţi în plăcerile voastre. (Iacov 4:2-3)

3. Prioritati si modalitati gresite de rugaciune.

Cînd vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgînii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. 8 Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să -I cereţi voi. (Mat 6:7-8 )    Căutaţi mai întîi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. (Mat 6:33)

4. Probleme in relatiile de familie. Versetul se aplica si sotiilor, nu numai sotilor.

Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rîndul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dînd cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele cari vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedecate rugăciunile voastre. (1Petru 3:7)

5. Neiertarea

Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. (Mat 6:14-15)

6. Lipsa staruintei. Daca credem ca am indepartat orice piedica din calea rugaciunii, si ceea ce cerem este dupa voia lui Dumnezeu, si totusi rugaciunile noastre nu primesc inca raspuns, solutia este una singura – staruinta in rugaciune.

Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, cari strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei? (Luca 18:7)

7. Implinirea Cuvantului lui Dumnezeu. Multi cred ca Dumnezeu a promis ca raspunde oricarei rugaciuni. Nu, El a promis ca raspunde rugaciunilor in anumite conditii, iar cea mai importanta conditie este implinirea Cuvantului. Este deci nevoie de o cunostere profunda a Cuvantului si o implinire zilnica pentru ca Dumnezeu sa ne asculte rugaciunile.

Dacă rămîneţi în Mine, şi dacă rămîn în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da. (Ioan 15:7)

Acestea sunt doar cateva aspecte. Mai sunt si alte piedici in calea rugaciunii pe care ar trebui sa le cautam in Scriptura daca dorim ca Dumnezeu sa ne asculte. Normal ar fi ca fiecare credincios sa doreasca raspunsuri din partea lui Dumnezeu. Dar intrebarea Domnului Isus se pare ca este foarte actuala: Cand va veni Fiul Omului va gasi El credinta pe pamant? Luca 18:8. Aceasta intrebare este pusa tocmai in contextul rugaciunii. Credinta in rugaciune cere ca lucrul pentru care ne rugam sa fie atat de concret incat sa aibe ca urmare un raspuns clar din partea lui Dumnezeu. Aceasta inseamna mai mult ca orice responsabilitate pentru ceea ce cerem si pentru modul in care ne rugam.

Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce -L caută. (Evrei 11:6)

Nu pot decat sa spun DOAMNE AJUTA.

Pentru mai multe detalii despre rugaciune, cititi si cartea Puterea rugaciunii si rugaciunea cu putere de R.A. Torrey, aparuta la editura Perla Suferintei, Suceava, 2007 –  http://www.perlasuferintei.ro/ . Multe dintre gandurile de mai sus sunt preluate din aceasta carte.

Zi de rugaciune pentru Romania????

Am gasit si eu o stire publicata pe  http://evenimentcrestin.blogspot.com/ despre organizarea unei zilei de rugaciune pentru Romania pe 27 februarie 2011. Nimic deosebit pana aici. De cativa ani se tot organizeaza astfel de zile in Romania. Este benefic si corect biblic sa avem astfel de zile.

Insa eu am o problema datorita scopului acestora. De cand se tot promoveaza asemenea zile, cu foarte putine am fost de acord. De regula ni se spune ca trebuie sa ne rugam, dar PENTRU CE  ANUME?  Da, ni se dau si cateva motive principale, dar sunt ele realiste si realizabile? Mai mult, sunt ele biblice?

Va propun sa le analizam putin.

Iata ce motive principale ni se dau pe blogul mai sus amintit, pentru ziua de duminica, 27 februarie 2011:

Romania sa devina o tara crestina, nu doar sa se declare. Romania sa Il recunoasca pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor personal. Presedintele tarii – sa fie si un om al lui Dumnezeu. Guvernul – sa fie o institutie care sa se bazeze pe Biblie in luare deciziilor. In Parlament, Adevarul si Dreptatea sa se distinga zilnic. Prefecturile tarii sa oranduiasca lucrurile conform Bibliei. Primariile sa fie locuri in care Dumnzeu sa nu fie facut de rusine. Pastorii, preotii, prezbiterii si alti slujitori sa fie oameni calauziti de Dumnezeu. Bisericile sa traiasca in Adevarul Bibliei. Sa se marturisim pacatele personale. Sa marturisim pacatele natiunii si sa cerem Vindecare. Romania sa aiba o presa curata. Invatamantul sa fie la inaltimea cuvenita. Economia tarii sa fie in crestere, bazata si pe morala crestina.”

In primul rand ni se vorbeste de Romania nu de romani, ca persoane. Romania, ca entitate politica nu poate sa Il recunoasca pe Hristos ca Mantuitor. Probabil ca se refera la oamenii din Romania, dar formularea este ambigua si generala, si nu poate avea rezultate.

Guvernul sa se bazeze pe Biblie in luarea deciziilor? Sa fim seriosi. Aceasta ideea este o iluzie. Pentru a se putea realiza acest lucru, este nevoie ca toti sau majoritatea ministrilor, in frunte cu premierul, sa studieze Biblia si sa o cunoasca foarte bine. Pentru ca un credincios serios sa ajunga macar ministru, nu prim-ministru, trebuie sa faca parte dintr-un partid politic, sa aibe un minim de capital de imagine si suport din partea partidului. O alta varianta ar fi ca staful ministrilor sa fie format din oameni credinciosi dedicati implinirii Cuvantului. Cati astfel de oameni sunt implicati in sistemul din Romania? Intreb deci, este realizabila aceasta rugaciune in momentul de fata?

Prefecturile tarii sa oranduiasca lucrurile conform Bibliei. Ce inseamna asta? Se face cumva o referire la modul de organizare din Vechiul Testament, asa cum aud pe multi ca ar trebui sa fie lucrurile? Pai atunci hai sa ne intoarcem la modelul legilor civile si penale din antichitate, sa avem si noi sarbatoarea corturilor, pentru cei care ucid „din culpa”, sa oferim posibilitatea sa isi gaseasca un oras unde sa se refugize ca sa nu fie omorati si ei, sa ne construim case cu acoperisuri plate, sa nu se mai fabrice imbracaminte din doua feluri de materiale, iar violatorul unei fete virgine sa fie obligat sa o ia de nevasta. Sigur prefecturile se ocupa de organizarea zonala, insa care ar fi principiile „biblice” dupa care ar trebui sa functioneze?

In Parlament, Adevarul si Dreptatea sa se distinga zilnic. Cum adica sa se distinga Adevarul? In Parlament nu se dezbate Adevarul, ci proiecte si legi. Adevarul in sens filozofic se dezbate in institutii de invatamant iar adevarul in sens civil si juridic se dezbate si trebuie sa se distinga zilnic in tribunale. Iarasi avem o formulare care ne lasa in ceata.

Se face si o referire la pastori, preoti, prezbiteri – un ecumenism nedefinit. Este biblica formularea?

Sa marturisim pacatele natiunii si sa cerem Vindecare. Aceasta este o formulare carsimatica si atat de generala ca nu inteleg ce vrea sa spuna. Ce pacate ale natiunii trebuiesc marturisite si suntem toti parte? Sunt de acord ca ele exista dar mai exact la ce sa ne referim? Coruptie, plagiat, hotie, violenta,  mandrie, piraterie ????????????  Sau ne referim la istorie????  Cerem vindecarea cui? A natiunii?? ILUZII….

Una dintre cele mai simpatice este ca Romania sa aibe o presa curata. Cred ca aici trebuie sa ne rugam pentru disparitia presei, pentru ca doar asa poate fi curata de tot. ILUZII SI POVESTI.

Impresia mea este ca aceasta zi de rugaciune a fost organizat doar de dragul a se organiza ceva, nu pentru un scop precis. Nu ni se ofera nimic concret si realizabil pentru care sa ne rugam.

Propun mai joc cateva subiecte de rugaciune, actuale pentru Romania in aceasta perioada:

1. Nominalizarea viitorului premier.

2. Problema adoptarii Codului Muncii.

3. Integritatea DNA pentru a putea face fata nivelului de coruptie din vamile romanesti.

4. Problema integrarii Romaniei in spatiul Schengen.

5. Scumpirea benzinei si motorinei.

6. Ca Dumnezeu sa dea un duh de cercetare peste bisericile locale evanghelice din Romania.

7. Iesirea Romaniei din recesiune economica.

Cu siguranta ca sunt mult mai multe subiecte de rugaciune, si mult mai precise.  Insa ele trebuiesc sa fie realizabile, biblice si sub indemnul Duhul Sfant. Altfel, totul este o pierdere de timp.

Domnul sa ne dea intelepciune si in aceasta privinta.