Arhive etichetă: Isus

Paștele evreiesc și paștele creștin

3crosses-darkPastele-MielulDeJertfa-300x179

Pentru că am în articolele precedente, aici si aici, am analizat Săptămâna Mare din punct de vedere statistic, voi încerca acum să analizez paralelele ceremonialului iudaic al paștelui și modul în care s-au desfășurat evenimentele din această săptămână.

Prima întrebare la care vreau să răspund este de ce avem nevoie să analizăm și să știm toate aceste date statistice ale Săptămânii Patimilor.

1. În primul rând faptul că evangheliile alocă un spațiu majoritar acestui eveniment ne dă de înțeles nu numai că ceea ce s-a întâmplat atunci este important dar și cum anume s-a întâmplat contează.

2. Paștele evreiesc însemna celebrarea și comemorarea eliberării poporului evreu de sub robia egiptului. Faptul că Hristos a murit chiar în ziua de Paște ne atrage atenția asupra semnificaței Paștelui, atât ca eveniment istoric dar și ca unul spiritual, ceea ce presupune că și noi, ca și credincioși, am fost eliberați din Egiptul lumii în care trăim.

3. Ziua în care a murit Isus – fie joi, fie vineri – nu este atât de importantă, ci semnificația sărbătorii în care a murit conteză cel mai mult. Însă pentru aceasta avem nevoie de o analiză ca aceasta, în care să stabilim succesiunea de evenimente.

4. Moartea lui Hristos a reprezentat împlinirea majorității profețiilor și simbolurilor vechi testamentale, iar o analiză a acestora ne ajută să înțelegem mai mult din profunzimea și răscumpărarea lucrată de Dumnezeu, prin Hristos.

Mai jos voi descrie pe scurt succesiunea evenimentelor. Vă rog să citiți și Exod 12 pentru o imagine mai clară a paștelor. 

Intrarea triumfală in Ierusalim – Matei 21

 Acest eveniment corespunde cu alegerea mielului de paște și aducerea lui în casă, conform poruncii din Exod 12. Evreii trebuiau să aducă mielul de paște în casă, cu 4 zile înainte de al ucide pentru masa pascală.

Isus a petrecut toate zilele în Templu, învățând și discutând cu poporul și conducătorii poporului. Trist este că mulți dintre cei care l-au ascultat au făcut parte și dintre cei care au strigat – răstignește-L.

 Patimile și crucificarea

 Ziua de paște propriu-zisă a început miercuri seara, după ora 18, când Isus a instituit Cina. Teologii încă mai discută dacă la această masă s-a mâncat miel sau doar verdețuri amare, deși nu avem informații în evanghelii cum că ar fi fost preparat vre-un miel. Și prefer această interpretare din moment ce mielul de paște era chiar Isus.

 Seară, după cină, Isus merge în grădina Ghețimani unde este arestat de soldații templului, apoi judecat de Ana și Caiafa, și apoi de Soborul Preoților care conduceau poporul evreu. Este condamant la moarte de aceștia în timpul nopții, dar pentru că legal ei nu aveau voie să ucidă pe nimeni, este dus la Pilat dimineața devreme pentru a se obține condamnarea din partea dregătorului roman Pilat, ceea ce a dus în mod normal și legal la execuția condusă de soldații romani.

Iată câteva parale ale evenimentelor din Templu, care aveau loc chiar în momentul execuției.

 Crucificarea – are loc începând cu ora 9 dimineața. Exact la ora aceea preoții jertfeau arderea de tot de dimineață pentru ziua de paște, conform Legii.

 Moartea – la ora 12 cerul se întunecă și timp de încă 3 ore Isus rămâne pe cruce în agonie – Luca 23:44 . Când întunericul începe să se ridice, în jurul orei 15, Isus își dă duhul conf. Matei 27:45-50.  Exact la la ora 15, iudeii aduceau in Templu jertfa de seară. În acel moment perdeau din Templu se rupe și deschide astfel accesul spre locul prea-sfânt al Templului – Matei 27:51.

 Avem deci o succesiune extrem de importantă. Moartea lui Hristos nu numai că a avut loc chiar în ziua de Paște, dar crucificarea și moarte a avut loc exact în momentul jertfelor pentru arderea de tot pe care Dumnezeu le poruncise poporului. Înțelegem mai bine de ce Ioan Botezătorul a spus – iată Mielul lui Dumnezeu. Iar Pavel – Hristos, Paștele noastru a fost jertfit. Ei au înțeles foarte bine acest paralelism – că Isus a fost de fapt adevăratul Miel de Paște.

 Înmormântarea are loc chiar înainte de ora 18, pentru a nu-i rămâne trupul pe cruce în ziua Sabatului anual, prima zi a Sărbătorii Azimilor – pentru că aceea era o zi de sărbătoare.

Dacă ziua de paște era o zi plină de sânge, când fiecare casă sau familie trebuia să ucidă un miel și să îl prepare pentru seara zilei pascale, ziua următoare era o zi de bucurie și petrecere. De aceea iudeii au cerut ca trupurile să nu rămînă pe cruce pentru că le strica sărbătoarea.

 Însemnătatea paștelor

De ce a trebuit Isus să moară chiar în ziua de Paște? Iată câteva răspunsuri:

  1. Dacă înainte, paștele simoboliza eliberare de sub robia egipteană, acum paștele simbolizează eliberarea de sub robia păcatului.
  2. Dacă înainte paștele însemna pentru evrei începerea călătoriei spre țara promisă Cannan, acum înseamnă deschiderea unui drum spre Dumnezeu Tatăl și spre cer.
  3. Dacă înainte paștele însemna judecata egiptenilor, astăzi înseamnă judecarea lumii pentru neacceptarea lui Hristos ca Domn și Mântuitor
  4. Dacă in Egipt, mielul ucis și sângele de pe ușile evreilor a redirecționat mânia lui Dumnezeu, acum Domnul Isus Hristos, Mielul lui Dumnezeu, a fost lovit de mânia lui Dumnezeu și a redirecționat astfel mânia Lui de la noi, înlocuind-o cu dragostea lui Dumnezeu.
  5. Dumnezeu a creat o istorie a răscumpărării din Egipt, și o întreagă cultură iudaică, prin care nu numai că a lucrat răscumpărare omului de sub robia păcatului, dar ne-a dat și o imagine clară prin care noi să putem pricepe mai ușor ce înseamnă această răscumpărarea.

 Mai sunt și altele dar vă îndemn să meditați la aceste lucruri și să găsiți noi profunzimi și semnificații ale jertfei lui Hristos.

 Paștele este acum pentru noi un moment de bucurie și comemorare. Să ne ajute Dumnezeu să fie o realitate în viața noastră.

În ce zi a murit Isus? (2)

Holy-WeekAm scris într-un articol precedent că mi se pare mai corect să susținem că Isus a murit în Joia Mare și nu în Vinerea Mare, și voi încerca acum să aduc câteva argumente pe care le consider îndeajuns de concludente.

Așa cum am arătat, pentru înțelegerea evenimentelor din Săptămâna Mare este nevoie să înțelegem întâi semificația și desfășurarea Sărbătoarii Azimilor și a Paștelor evreiești, dar voi reveni cu un alt articol pe această temă.

Acum, conform raționamentului meu, pentru a stabili cât mai exact în ce zi a murit Isus, voi analiza câteva informații pe care le găsim în evanghelii.

 Astăzi este a treia zi – Luca 24:21

 Acesta este un pasaj important care ne dă o informație esențială. Textul întreg se găsește în Luca 24:13-35. Aici ni se spune că în aceeași zi a învierii (v.13), adică prima zi a săptămânii, duminica, doi ucenici mergeau spre Emaus și Isus i-a întâlnit pe drum. Ideea larg răspândită este că acestă călătorie a avut loc pe seara, dar cititrea atentă a pasajului ne va demonstra că a avut de fapt loc în timpul zilei.

În acest pasaj ucenicii fac o afirmație cât se poate de clară – v.21 – astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri (patimile și crucificarea).

Deci dacă duminică a fost a treia zi, un calcul simplu ne va duce înapoi la ziua morții – adica joi. Prima zi de după crucificare a fost vineri, a doua zi a fost sâmbătă și a treia zi duminică.

Cu șase zile înainte de Paște – Ioan 12:1

 Aici avem două probleme care trebuiesc clarificate.

1. Ziua în care a murit Isus era chiar ziua de Paște sau Ziua Pregătirii – Luca 23:54.  Se pare că mulți consideră că ziua de Paște era după Ziua Pregătirii. Dar conform Exod 12, ziua de Paște era chiar ziua în care se pregătea mielul pentru a fi mâncat în ziua a 15a (sau ziua 14 seara conf. orarului nostru) – adică prima zi din Sărbătoarea Azimilor și care era zi de sabat anual.

2. Apoi ni se spune că cu șase zile înainte de paște Isus a venit în Betania. Ideea larg răspândită este că a ajuns în Betania în ziua de sabat. Dar dacă, conform calculului de mai sus, Isus a murit joi, atunci este rezonabil să considerăm că cu șase zile înainte a fost o zi de vineri și nu de sâmbătă.

Un alt motiv să considerăm că ziua sosirii în Betania a fost vineri este că Isus venea de la Ierihon (Luca 19:11), iar în ziua sabatului Legea interzicea călătoriile lungi și deci el mai probabil a ajuns in Betania vineri seara, probabil chiar înainte de începerea sabatului, pentru că ni se spune în Ioan 12 că i-au pregătit o cină. Este normal să concludem că Isus a petrecut sabatul în Betania și apoi Duminică a intrat în Ierusalim, călare pe măgăruș, conf. Ioan 12:12.

 A doua zi era o zi de sabat și ziua aceea de sabat era o zi mare – Ioan 19:31

 O altă problemă este ziua sabatului de după crucificare. Așa cum am amintit, după Ziua Pregătiri sau ziua de Paște, care era ziua 14  a primei luni din calendarul evreiesc, urma prima zi a Sărbătorii Azimilor, care era tot o zi de sabat dar anual sau specială și care putea să cadă în orice zi a săptămânii. Faptul că era o zi specială reiese din pasajul de mai sus prin afirmația că era o zi mare. Din Ioan 19 aflăm și că în această zi iudeii au pecetluit mormântul.

Singura concluzie logică prin care putem împăca ziua crucificării cu ziua de sabat de după este să considerăm că în acea săptămână au fost două zile de sabat și nu una. Vineri de după crucificare a fost ziua sabatului anual, iar apoi a urmat sâmbătă, ziua de sabat săptămânal.

Un argument lingvistic care susține această interpretare îl găsim în Matei 28:1, unde forma cuvântului sabat din limba greacă este la plural și nu la singular. Astfel traducerea poate fi așa:  la sfârșitul sabatelor, când începea să se lumineze…

Mai sunt și alte argumente, dar cred că acestea sunt cele mai importante. Mai jos am schițat în mare cronologia ultimei săptămâni.

Cronologie Săptămâna Mare

 Vineri – Isus călătorește de la Ierihon la Betania, unde ajunge pe seară, chiar înainte de începerea sabatului.

 Sâmbătă petrece sabatul în Betania.

 Duminică are loc intrarea triumfală în Ierusalim și curățirea Templului.

 Luni și marți vine în Ierusalim, dar serile le petrece în Betania.

 Miercuri seara instituie Cina iar miercuri noaptea este arestat și judecat de Ana și Caiafa.

 Joi dimineață este dus la Pilat și Irod, apoi este condamnat și crucificat, iar pe seară, înainte de ora 18, este înmormântat.

 Vineri este pecetluit mormântul, exact în ziua în care evreii sărbătoreau eliberarea de sub robia egipteană, aceasta fiind prima zi a Sărbătorii Azimilor.

 Sâmbătă – Isus este tot în mormânt.

 Dumincă dimineață, a treia zi după crucificare, înainte de sosirea femeilor, Isus învie și iese din mormânt. În aceași zi are loc întâlnirea de pe drumul Emaosului.

Voi încerca sa revin cu un articol despre paralele dintre mielul de paște evreiesc și Isus, Mielul de Paște a lui Dumnezeu.

Nota: chiar când scriam acest articol am găsit și acest link – unde este mult mai detaliat discutată problema. – http://exegeza.net/A_murit_Isus_intr-o_vineri.htm

În ce zi a murit Isus? (1)

Problema zilei in care a murit Isus este controversata și s-a scris mult pe aceată temă însă prin acest articol vreau doar să prezint concluziile mele în această privință.

Cronologia larg acceptată a ultimei săptămâni este următoarea: Isus a ajuns în Betania sâmbătă, duminica a intrat in Ierusalim, joi seara a instituit Cina și joi noaptea a fost arestat, urmând ca vineri să fie crucificat și îngropat. Învierea are loc în mod normal Duminică, prima zi a săptămânii.

Sunt mai multe elemente care au dus la această cronologie din care însă se disting doua elemente majore:

1. Luca 23:54 – Stabilirea zilei de vineri ca zi a crucificării este dată în general de un element major și anume că după ziua crucificării urma ziua de sabat, adică sâmbăta.

2.  Ioan 12:1 – ni se spune că cu șase zile înainte de Paște Isus a sosit în Betania, iar dacă paștele a fost într-o zi de vineri normal este să susținem că sâmbătă a sosit în Betania.

Ceea ce eu doresc însă să argumentez este că Isus nu a murit în Vinerea Mare ci în Joia Mare. Și pentru a demonstra acest lucru voi analiza câteva elemente:

1. Ziua evreiească

După cum bine se știe, ziua evreiască începea de la ora 18 până la ora 18 a doua zi, sau după cum găsim în Exod 12:6 – Biblia folosește termenul de între cele două seri. Deci după ora 6 seara avem o altă zi în calendarul evreiesc, după cum în calendarul actual noi avem o altă zi dupa ora 00.

2. Sărbătoarea azimilor sau pâinii nedospite

lamb_01Ca să putem înțelege evenimentele din Săptămâna Mare trebuie să privim atenți la Sărbătoarea Azimilor. Această sărbătoare a fost instituită când evreii au ieșit din Egipt și se găsește descrisă în Exod 12 și Levitic 23. Motivul principal pentru care trebuie să analiză Sărbătoarea Azimilor este că Domnul Isus a fost crucificat exact în timpul sărbătorii de Paște și Sărbătoarea Azimilor. Mai sunt și ale elemente teologice, dar acestea le voi analiza într-un alt articol.

Așadar, sărbătoarea avea loc în prima lună a anului evreiesc și era inițiată în ziua 10 a lunii, prin alegerea unui miel de un an din turmă și aducerea lui în casă unde trebuia să fie ținut 4 zile. În ziua 14 – sau între cele două seri – mielul trebuia omorât, fript pe foc și pregătit pentru masa de paște. Exodul 12.

Această zi, a-14-a, era numită Ziua Pregătirii. Masa de paște avea însă loc de obicei în ziua 15, zi care începea după ora 6 seara, ceea ce pentru noi, europenii de azi, înseamnă tot ziua 14, dar seara.

Lucrul foarte important de reținut este faptul ca ziua 15-a primei luni evreiești era o zi anuală de Sabat, – Lev. 23:6-7 – în care tot poporul trebuia să se prezinte la Ierusalim ca să celebreze Paștele și Sărbătoarea Azimilor. Aceasă zi de Sabat anual putea să cadă ÎN ORICE ZI a săptămânii. Era o sărbătoare națională în termenii de azi.

Iată diagrama Sărbătorii Azimilor, conform modelul evreiesc:

Luna Nisan – prima luna din calendarul evreiesc

 Ziua 10 – se alegea un miel de un an, fără cusur și se aducea în casă

Ziua 14 – Ziua Pregătirii

            – începea în seara zilei 13, după ora 18

– mielul se prepara începând de dimineață și trebuia să fie gată de mâncat până seara, cand începea ziua 15

– conform evangheliilor Domnul Isus a murit exact în această zi a pregătirii

 Ziua 15 – zi de Sabat anual

            – începea din seara zilei de 14, cand se mânca mielul

– iar a doua zi de dimineață, care era tot ziua 15, se continua ziua de Sabat anual.

Cam acestea sunt în mare datele sărbătorii azimilor care sunt esențiale pentru înțelegerea evenimentelor din Săptămâna Mare. Voi continua cu un alt articol în care voi argumenta de ce consider că Isus a murit într-o zi de de joi și nu de vineri.

Pastorul cel bun si lupii

De curand, am auzit de inca un termen al unei noi forme de biserica. Ea se numeste „emergent churces”.  Desi eram familiarizat cu ideile care se propaga in cadrul lor totusi acum observ ca acestea capata o forma si o denumire clara.

Una din caracteristicile esentiale este „sa nu suparam pe nimeni”. Cu alte cuvinte, zicem orice, numai sa ii impacam pe toti. Biblia nu este un adevar absolut, ci avem multe alte materiale care ne pot ajuta sa devenim mai spirituali. Ideologia gandirii pozitive este extrem de mult folosita. Orice gandesti, poti realiza. Fa-ti viata mai frumoasa. Viata trebuie traita din plin, ca doar Isus asa a zis, ca vrea sa avem viata din abundenta.

Nu putem numi homosexualitatea pacat, sau adulterul, pentru ca suparam oamenii, iar adevarul este sacrificat de dragul pacii.

Un accent puternic al acestor biserici este ecumenismul. Toti avem un adevar, fiecare in modul lui, dar putem sa fim toti impreuna, o biserica mondiala unita si corecta politic. Cu alte cuvinte, un nou Turn Babel, cu care putem sa ne urcam la Dumnezeu. De asemenea se propaga un nou mod de rugaciune, numita si rugaciunea contemplativa, mistica. O erezie majora, care poate atrage pe multi. Voi reveni probabil in viitor cu mai multe detalii despre aceasta.

Intr-un alt video am auzit un predicator carismatic care afirma ca pocainta nu este calea de intrare in relatia cu Dumnezeu, ci este modul prin care se incepe o viata din abundenta aici pe pamant.

Totul se invarte in jurul stilului de viata de aici. Viata de dincolo nu conteaza, de fapt, nici nu stim daca exista cu adevarat, afirma unele voci.

Biblia afirma clar ca credinta in Hristos nu are ca scop viata aceasta. 1 Corinteni 15:19: Daca numai pentru viata aceasta am nadajduit in Hristos, atunci suntem cei mai de plans dintre oameni. (NTR)

Ceea ce imi vine in minte, este textul din 2 Tesaloniceni 2:11-12: De aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de ratacire, pentru ca ei sa creada o minciuna, asa incat toti cei care n-au crezut adevarul, ci si-au gasit placere in nedreptate, sa fie condamnati.

Imi pun deci intrebarea, cum mai putem noi, ca si copii ai lui Dumnezeu, sa rezistam in fata unui val asa mare de erezii? Sunt atat de multe, ca nu mai stim incotro sa apucam. Ajungem la un moment dat sa punem si noi intrebarea ca Pilat: Ce este Adevarul?

Cum poate sa razbata un credincios, care doreste sa implineasca Cuvantul, prin acest labirint al invataturilor false? Cum poata sa fie sigur ca sunt de partea adevarului?

In mintea mea a rasunat un verset: Oile Mele asculta glasul Meu ..

Deschid Biblia ca sa citesc in Evanghelia dupa Ioan, pe care incerc sa o aprofundez zilele acestea. Capitolul pe care il am de citi pentru astazi este Ioan 10. Raman uimit, aproape perplex. Capitolul este dedicat Pastorului cel Bun.

Citesc, si in cele din urma ajung la versetul 27… Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc iar ele Ma urmeaza. Coincidenta? Nu prea cred.

Iaras intrebarea: Ce este Adevarul?  Raspunsul il stim tot din Ioan. Adevarul este o Persoana. Adevarul nu este ceva abstract, ci este concretizat intr-o Persoana. Adevarul nu este o ideologie, ci este o Persoana. Adevarul nu este dat de experiente sau puteri supranaturale, ci este reprezentat de o Persoana.

Isus a zis: Eu sun Calea, Adevarul si Viata. – Ioan 14:6.

Isus le-a vorbit din nou: Eu sunt lumina lumii. Cel ce Ma urmeaza pe Mine, nu va umbla niciodata in intuneric, ci va avea lumina vietii. – Ioan 8:12.

Intrebarea se pune deci, cum il urmez pe Isus, cum ma asigur ca sunt pe urmele Lui si Ii ascult glasul? Cum ma asigur ca il urmez pe Pastorul cel Bun si nu un lup imbracat in haine de oaie sau de pastor?

Iata solutia pe care a dat-o Pavel.

Fapte 20:13-38:   v.29 – Stiu ca dupa plecarea mea vor veni lupi feroce care nu vor cruta turma.

Solutia lui Pavel la aceasta problema? Tot el o da in acelasi pasaj.

Versetul 32: Iar acum va incredintez lui Dumnezeu si Cuvantului harului Sau, Cuvant care are putere sa va zideasca si sa va dea mostenirea alaturi de toti cei sfintiti.

Iata deci raspunsul. CUVANTUL. Daca vrem sa ramanem in Adevar, trebuie sa ramanem ancorati in Cuvant. Aici se gasesc cuvintele Pastorului. Doar in Cuvant putem auzi glasul Lui. Problema este ca nu poti ramane in Cuvant daca nu il citesti si nu il studiezi. Credinta vine in urma auzirii. Dar ce trebuie sa auzi? Cuvantul, nu altceva.

Sigur ca avem nevoie si de oameni care sa ne ajute in aceasta. De aceea este nevoie sa alegem cu grija pe cineva caruia sa ii cerem ajutor in interpretare, iar acel cineva trebuie sa fie ancorat puternic in Cuvant. Este nevoie de multa rugaciune si de calauzirea Duhului Sfant.

Doamne ajuta-ne sa auzim glasul Pastorului cel Bun, si sa identificam lupii din turma!

Relatia cu Dumnezeu

Intr-o discutie pe teme biblice, am fost intrebat de interlocutorul meu cum definesc eu relatia cu Dumnezeu, pentru ca acesta era subiectul, in contextul mantuirii. Mi-am dat atunci seama de necesitatea definirii termenilor in care are loc aceasta relatiei personala cu Dumnezeu.

In lumea crestina evanghelica tema a ajuns sa fie tratata destul de superficial pentru ca se face o distincite destul de ciudata intre relatia cu Dumnezeu si  mantuirea nostra. Se vorbeste despre mantuire separat si despre relatia cu Dumnezeu separat. Insa potrivit Bibliei, acestea doua nu pot fi separate.  Dupa parerea mea, s-a ajuns aici pentru ca doctrina mantuirii s-a simplificat putin cate putin, si s-a format un concept extreme de simplist, usor de realizat si fara prea multe batai de cap.

Ce vreau sa spun: pentru a define astazi un credincios, se descriu cateva criterii exterioare si vizibile care se predica si pe care se pune accent tot mai mult. Iata cateva exemple:

–          un credincios este cineva care citeste si se roaga (un caz mai fericit)

–          un credincios este cineva care frecventeaza biserica

–          un credincios este cineva implicat in lucrarea crestina

–          un credincios este cineva care are un comportament decent

–          un credincios este cineva care este de acord cu practicile si doctrinele bisericii din care face parte

si asa mai departe.

Se observa  deci o tendinta tot mai mare de sistematizare a doctrinelor si practicilor crestine, si o incercare de simplificare a mesajului crestina, in asa fel incat acesta sa ofere niste unelte usor de folosit atat in evanghelizare cat si in ucenicizarea si formarea noilor convertiti. Totul pare ca trebuie sa fie sistematizat si standardizat. Cateva exemple:  rugaciunea pacatosului,  10 lucruri pe care trebuie sa le faca un credincios, primele zile ale unui nou convertit;  4 pasi spre mantuire; jurnalul zilnic de rugaciune; calendar pentru citirea bibliei intr-un an, predica in 3 puncte,  si asa mai departe. Nu vreau sa spun ca acestea nu sunt de folos, insa standardizarea credintei ne face sa credem ca daca implinim anumiti pasi si un set de reguli biblice, am facut ce trebuia ca sa fim mantuiti iar acest lucru are ca efect o constiinta tacuta si bazata pe sentimente. Dispare astfel termenul de relatie si devine mai important sa tin cont de ceea ce cred ca simpt, pentru ca implinirea unor reguli imi da o anumita stare de comfort prin care vocea constiintei mele este pacalita.

Rolul pe care il joaca constiinta in autoinselare si autoconvingere, este subliniat de Pavel in Romani 2:15b, 16: …constiinta lor arata ca acest lucru este adevarat, intrucat gandurile lor fie se scuza, fie se acuza intre ele. Acest lucru se va vedea in ziua in care, potrivit Evangheliei mele, Dumnezeu, prin Isus Hristos, va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor. (NTR)

In context, pasajul se refera la cei fara Lege si implicit la cei care nu au auzit mesajul crestin si arata modul in care vor fi judecati de Dumnezeu. Cu atat mai mult acest lucru este valabil pentru aceia care au auzit Evanghelia.

In aceste conditii, cum definim relatia cu Dumnezeu si importanta ei?

Voi lasa Cuvantul sa vorbeasca:

Iata cateva din cuvintele Domnului Isus:

Matei 7:21: Nu oricine imi zice “Doamne, Doamne” va intra in Imparatia Cerurilor, ci doar acela care face voia Tatalui meu care este in ceruri. (NTR)

Luca 6:46 – De ce imi ziceti “Doamne, Domane” si nu faceti ce spun Eu? (NTR)

Marcu 7:6-8 – El le-a raspuns:  Ipocritilor!  Bine a profetit Isaia despre voi, asa cum este scris: Poporul acesta ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba insa Mi se inchina ei, dand ca invataturi niste porunci de-ale oamenilor. Voi lasati porunca lui Dumnezeu si tineti traditia oamenilor. (NTR)

– aceasta este definita crestinismului cultural – anumite practici personale, de acasa si din biserici sunt motivate cultural – asta este cultura noastra si a generatiei noastre, se spune – oare?.

Luca 8:18 – Luati seama la felul cum ascultati, caci celui ce are i se va da, dar de la cel ce n-are i se va lua si ceea ce i se pare ca are. (NTR)

Ioan 15:10a – Daca paziti poruncile Mele, veti ramane in dragostea Mea. (NTR)

Observati accentul pus de Domnul Isus pe implinirii Cuvantului si responsabilitatea omului fata de aceasta chestiune.

Cateva din cuvintele apostolilor:

Tit 2:11 – Caci harul lui Dumnezeu care aduce mantuire pentru toti oamenii a fost aratat, si ne invata sa renuntam la lipsa de evlavie si la poftele lumesti si sa traim in veacul de acum intr-un mod cumpatat, drept si evlavios.. ”. (NTR)

Filipeni 3:17-19 – Urmati exemplul meu fratilor, si uitati-va cu atentie la cei care traiesc dupa exemplul pe care vi l-am dat. Caci v-am spus deseori si va mai spun si acum ca sunt multi care traiesc ca dusmani ai crucii lui Hristos. Sfarsitul lor va fi distrugerea, dumnezeul lor este pantecele, iar gloria lor sta in rusinea lor; ei se gandesc la lucruri  pamantesti. (NTR)

1 Ioan 2:6 – Cine zice ca ramane in El, este dator sa umble si El cum a umblat Isus. (NTR)

Iacov 2:14, 20 – Fratii mei,  la ce folos daca cineva spune ca are credinta, dar nu are fapte? Poate o astfel de credinta sa il mantuiasca? (v20) Of, om fara minte, vrei deci sa pricepi ca credinta fara fapte este zadarnica? (NTR)

Dar pana la urma ce inseamna sa crezi, in contextul relatiei cu Dumnezeu?

Atentie! Subliniez din nou cuvintele apostolului Iacov:  credinta fara fapte este zadarnica. Afirm raspicat ca indreptatirea nostra inaintea lui Dumnezeu este doar prin credinta in sangele Domnului Isus, iar acest lucru inseamna sa ne punem increderea doar in lucrarea si persoana lui Hristos pentru mantuire si indreptatire inainte lui Dumnezeu, iar faptele si modul nostru de viata trebuie sa confirme acest lucru. Dar daca ne bazam doar pe a crede, fara sa implinim Cuvantul, aceasta credinta nu ne poate scapa de iad.

Iata mai jos care este de fapt definitia credintei in Isus Hristos, data de apostolul Ioan:

Ioan 1:12 – Insa tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa devina copii ai lui Dumnezeu.

Credinta in Isus inseamna de fapt sa Il primim pe El. Iar aceast primire presupune recunasterea lui ca Dumnezeu si Stapan in viata noastra. Nu se poate separa statutul de Mantuitor a Domnului Isus de cel de Stapan. Cele doua merg impreuna. Contextul pasajului vorbeste despre respingerea lui Isus de catre evrei ca Mesia, adica ca Dumnezeu, Stapan, Domn, Suveran, vrednic sa fie ascultat si caruia i se datoreaza supunere.  De aceea, doar cine Il va primi in felul acesta, va fi numit copilul lui Dumnezeu.

1 Ioan 5:11,12 – Si marturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viat vesnica, si aceasta viata este in Fiul Sau.  Cel ce-L are pe Fiul are viata; cel ce nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viata. (NTR)

Concluzie

Desi subiectul este vast, pentru ca mesajul Evangheliei nu poate fi pus in cateva randuri, concluzionez urmatoarele, pe baza textelor prezentate cat si a altora care pot fi gasite in intreaga Biblie, si care vorbesc de sfintenie, ascultare, implinirea Cuvantului, calauzire si indreptatire.

1. Mantuirea presupune o relatie personala cu Dumnezeu. Fara aceasta nu exista mantuire.

1 Ioan 1:3 – partasia noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau, Isus Hristos. (NTR)

2. Aceasta relatie se bazeaza pe credinta ca omul este indreptatit inaintea lui Dumnezeu numai pe baza meritelor Domnului Isus, nu pe ceea ce face sau este el.

Evrei 10:19-22: Asadar fratilor, intrucat indraznim sa intram in Locul Preasfant prin sangele lui Hristos, prin calea cea noua si vie pe care El a deschis-o pentru noi, prin draperie, care este trupul Sau, si intrucat avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, sa ne apropiem cu o inima sincera, in siguranta deplina a credintei, avand inimile curatite de constiinta rea si trupurile spalatecu apa curata. (NTR)

Efeseni 2:9 –  Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni. (NTR)

3. Relatia cu Dumnezeu este definita de ascultarea si implinirea Cuvantului  lui.

Ioan 14:23,24b – Daca Ma iubeste cineva, va pazi Cuvantul Meu; si Tatal Meu il va iubi, iar noi vom veni la El si vom locui impreuna cu el. Cine nu Ma iubeste, nu pazeste cuvintele Mele.. . (NTR)

4. Nu putem sa implinim Cuvantul decat cu ajutorul Duhului Sfant, ceea ce presupune regenerare si nastere din nou, din apa si din Duh (Ioan 3:5) – adica prin Cuvant si prin Duhul Sfant.

Romani 8:13 – Pentru ca, daca traiti potrivit firii, veti muri, dar daca, prin Duhul, dati mortii faptele trupului, veti trai. (NTR)

Daca ai citit aceste randuri si te-ai regasit, incercand sa crezi ca esti credincios, fara insa sa pui pret pe implinirea Cuvantului, te sfatuiesc sa te cercetezi si sa strigi la Dumnezeu dupa iertarea si mila Lui. Pocaieste-te, pentru ca este singurul mod prin care poti incepe o relatie cu Dumnezeu, prin care Il poti primi si avea  pe  Hristos si prin care poti primi Duhul Sfant, sa te regenereze si sa te nasca din nou. Prin ascultarea si implinirea Cuvantului iti vei construi viata pe stanca, (Matei  7:24-27), iar cand va veni judecata lui Dumnezeu, vei putea sa ramai in picioare, pentru ca stanca este Hristos. Prea multi credinciosi se insala singuri, crezand ca cred. Nu fi unul dintre acestia.

Cum definesc deci relatia cu Dumnezeu: credinta si pocainta, credinta si ascultare, credinta si implinirea Cuvantului, credinta si fapte, credinta si sfintenie.

Credinta in Isus Hristos, printr-o relatia cu Dumnezeu, cu ajutorul Duhul Sfant, este garantia mantuirii.

Emi Zarnescu