Arhive etichetă: creștini

Papa Francis I și păparea evanghelicilor

safe_imageAm urmărit și eu prezentarea noului papă și discursul de inaugurare în fața zecilor de mii de admiratori din piața Sfântul Petru.  Privind din perspectiva unui catolic, evenimentul este unul de referință în istoria recentă a bisericii catolice. Din perspectiva mea ca și creștin evanghelic lucrurile nu au nici o relevanță. Ba mai mult, atât istoria mișcării evanghelice cât și doctrina biblică îmi pretinde ideea de repudiere a unui astfel de titlu sau poziție.

Un om care să fie înlocuitorul lui Hristos pe pământ ca și cap al Bisericii catolice sau universale nu este altceva decât o blasfemie la adresa adevăratului Cap al Bisericii, Isus Cristos Domnul, Dumnezeu binecuvântat în veci.

Iată ce titluri deține papa (sper să le fi tradus corect):

– Sfinția Sa Papa

– Episcop al Romei și înlocuitor al lui Isus Cristos

– Succesor al Sf. Petru, prinț al apostolilor

– Supremul Pontif al Bisericii universale

– Patriarhul Vestului

– Slujitor al slujitorilor lui Dumnezeu

– Arhiepiscop al Italiei

– Arhiepiscop si Mitropolit al Provinciei Romane

– Suveran al Statului-Oraș Vatican

Deși mulți încearcă astăzi să dea o notă de acceptare și respect pentru bisericile de stat, eu unul nu fac parte din această categorie. Ba din contră, critic și protestez cu vehemență împotriva acestor biserici și fețe bisericești pentru că „nici ei nu intră în cer și nu lasă nici pe alții”.

Se pare că evanghelicilor trebuie să li se reamintească în ce anume a constat reforma lui Martin Luther. Reamintesc câteva rânduri:

  1. Luther a negat autoritatea papală și autoritatea bisericii
  2. Luther a negat infailibilitatea papei
  3. Luther a negat sacramentele bisericii catolice
  4. Luther a negat mântuirea prin fapte bune sau indulgențe promovate de biserica catolica

http://historysage.com/jcms/images/PDFs/04-Reformation.pdf

http://voices.yahoo.com/martin-luthers-outrage-against-roman-catholic-1948562.html?cat=34

Temele majore ale reformei au fost următoarele:

  1. Sola Scriptura
  2. Sola Fide
  3. Sola Gratia
  4. Solus Christus
  5. Soli Deo Gloria

 http://www.reformationtheology.com/2009/10/the_main_issue_of_the_reformat.php

Nu le mai explic pentru că orice evanghelic ar trebui să le știe, dar realitatea ne spune alta.

Sunt însă intrigat de faptul că tot mai mulți evanghelici, începând cu cei din SUA și până la cei din România, au început să cocheteze cu bisericile oficiale, de bună seamă în scop politic sau social, însă problema este mult mai gravă pentru că ne comunică ceva: reforma lui Luther cu cele 5 principii ale ei nu mai înseamnă mare lucru în lumea evanghelică de astăzi. Și asta mă doare.

Tot mai mulți creștini evanghelici acceptă ideea că oamenii sunt mântuiți în biserica catolică sau ortodoxă, iar acest lucru pornește bineînțeles de la liderii evanghelici. Nu conteză că teologiile celor două mari biserici sunt axate pe sacramente și că relația cu Dumnezeu se face prin intermediul bisericii. Soteriologia sau teologia mântuirii devine tot mai neînsemnată. Sufletul omului devine din ce în ce mai ieftin, iar pe ei îi intereseză politica. Oamenii se duc în iad cu milioanele atât datorită păcatelor lor dar și pentru că o viață libertină este tot mai promovată și cei care ar trebui să protesteze sunt tot mai puțini. Viitorul este sumbru, în opinia mea.

Cine nu știe istorie, îi va repeta greșelile. (Nicolae Iorga – dacă nu mă înșel). Arthur Hunt III afirmă că dacă controlezi istoria, controlezi viitorul.

De aceea alegerea noului papă mă lasă rece. Îmi aduc aminte de alegerea papei Benedic XVI când la fel ca acum se puneau mari speranțe în ceea ce urma să facă. Iar cel mai de seamă eveniment a fost vizita la Mosqeea Albastră, în Turcia, în 2006, unde a urmat ritualul islamic de rugăciune. Nu îmi aduc însă aminte ca musulmanii să fi venit la Vatican să se roage.

http://www.traditioninaction.org/religious/m012rpRatzingerInMosque.html

Evanghelicii au uitat principiile reformei și par că se apropie cu pași mari de o instituționalizare asemănătoare bisericilor de stat. Faptul că foarte puține voci se mai ridică împotriva teologiei catolice sau ortodoxe spune și asta multe. Vrem să dăm bine ca să nu mai auzim că ne credem sfinți sau superiori. Vrem să părem că îi acceptăm și că suntem deschiși la dialog numai de dragul imaginii și a corectitudinii politice. Dialogul interconfesional se axează tot mai mult pe lucrurile comune și mai puțin pe cele diferite. Asta ca să nu creem un climat de critică și prăpastie, spunem noi. Ne dorim pace cu orice preț, chiar dacă prețul este ADEVĂRUL Evangheliei.

Știați că în Norvegia și celelalte țări scandinave, confirmarea – care este un sacramant catolic – este act cultic, alături de botez și cină, în majoritatea bisericilor evanghelice? De ce? Pentru că au cochetat cu biserica de stat și au preluat încet și sigur practici ale acesteia.

Știați că în Norvegia cu greu găseți creștini evanghelici care să nege veridicitatea spirituală a bisericii de stat sau cea catolică?Știați că majoritatea evanghelicilor scandinavi nu sunt în stare să prezinte Evanghelia ca fiind eliberarea de sub robia păcatului?

În încheiere, alegerea noului papă nu face decât să sădească în mine sentimente de mânie la adresa acestei poziții dar și tristețe amestecată cu îngrijorare față de evanghelicii care au uitat principiile reformei și se întorc la ceea ce au vărsat (alții).

Dumnezeu să aibe milă de noi.

Creștinul și tehnologia (3) – schimbara valorilor morale

8949104.cmsOricât ar părea de ciudat, faptul că tehnologia a schimbat valorile morale este deja un fapt, nu doar o probabilitate. Televiziunea și internetul, împreună cu imagina digitală sau tipărită, au adus în casele oamenilor lucrurile de care generațiile trecute de creștini s-au temut cel mai tare.

 Dacă în România de acum 20 de ani creștinii nu mergeau la teatru sau la film, astăzi mersul la cinematograf este un lucru obișnuit printre tinerii creștini. Mai mult, foarte puțini din generația tânără de azi își mai pun problema tipului de filme pe care îl vizionează. Se crede cu tărie că filmele sunt neutre, că nu pot face rău și că ecranul de televizor îi poate proteja de ceea ce se întâmplă în spatele lui. În realitate însă filmele sunt platforma ideală pentru răspândirea ideologiilor și  valorilor morale culturale, valori ce sunt infiltrate în mintea oamenilor încet și sigur pe măsură ce consumul de televiziune, internet și mass-medie devine un stil de viață și parte integranta a vieții de zi cu zi.

 Mașinăria industriei de spectacol, după cum o numește Artur Hunt III, ne influențează viața fără ca măcar să ne dăm seama sau poate ne dăm seama, dar cei mai mulți se complac în această situație.

 Dar cum anume se întâmplă această schimbare de valori?

 Iată câteva afirmații ale unui specialist în media românească, prof. Dr. Florin Tudose, referitor la televiziunilor românești:

 Televiziunile au impus cu precădere modelul de starletă povestitoare de aventuri intime și purtătoare de vestimentație fistichie și scumpă (tip pițipoancă) sau gorile de ambele sexe, care cheamă la confruntare fie alte gorile umane, fie personaje dezagreabile, cum ar fi filosofi, juriști, ziariști sau alți cetățeni, pe care nu îi agreează, și pe care ar dori să-i pocnească în direct. O altă specie periculoasă pentru opinia publică sunt teleaștii dâmbovițeni, gânditori de show-uri de doi bani, în care fie antrenează în luptă armate de amazoane blonde și de clarvăzătoare cu paturi în cap, fie cinefili dezgustați, toți făcănd unul și același lucru – vărsănd venin și ignoranță asupra conaționalilor. Cred ca este un fenomen unic pentru România faptul că persoane a căror moralitate este îndoielnică sau care provin din zona interlopă pot fi promovate ca oaspeți permanenți, uneori chiar la televiziunea publică. (sursa.. )

Eu spun că fenomenul nu este unic pentru România, ci se găsește în toată lumea, dar probabil că în România fenomenul este mult ieșit din comun.

Iată și observațiile unui psiholog, Otilia Spataru Ostrotky, referitoare la influența mass-mediei în societatea românească și nu numai:

In cadrul cercetarilor efectuate am intalnit parinti si profesori care au sesizat faptul ca mass-media genereaza tensiuni, controverse, stari conflictuale intre copii si parinti, cei tineri inclinand sa adopte atitudini care contravin unor conceptii, mentalitati incetatenite in familie, numai pentru a fi in contradictie cu parintii si pentru a imita modelele prezentate in mass-media. Sunt criticate mijloacele de comunicare in masa pe motivul ca ar contribui la exaltarea erotismului si la accentuare sexualitatii, ar stimula violenta si s-ar face vinovate de cresterea delicventei minore si chiar a criminalitatii juvenile, ori de incurajarea toxicomaniei. Mass-media este considerata responsabila de coruptia si decaderea morala a unor adolescenti. (sursa… )

 

Choose_a_path_-_iStock

Însă ceea ce se întâmplă cu valorile creștine în familiile creștine evanghelice este ceea ce ne preocupă în mod special. Faptul că peste 30% dintre tinerii evanghelici necăsătoriți ( realitatea poate fi mult mai mare) au avut cel puțin odată contact sexual ne spune că moralitata în rândul evanghelicilor este în cădere liberă.

Citiți și http://mariuscruceru.ro/2011/08/24/sexul-premarital-a-ajuns-pandemic-in-bisericile-evanghelice/

Însă cum anume se întâmplă acest lucru?

Din experiența personală imi aduc aminte că în adolescența mea eram la zi cu toate filmele de acțiune gen Van Dame, Chuch Norris, Arnold Schwarzenegger, etc. Efectul a fost că violența nu a reprezentat o problemă foarte mare pentru mine ca și tânăr evanghelic, ba din contră am început să practic ceva arte marțiale și să mă antrenez cum pot ca să îmi pot dovedi abilitățile și superioritatea fizică față de adversarii mei. Încet și sigur violența a devenit o plăcere. Și cum din orice film de acțiune nu lipsea scena sexului sau personajul feminin puternic provocator sexual (aranjat special de producători) aceasta a dus și la consumul de alte tipuri de filme pentru că filmele normale de acțiune nu erau de ajus. Și iată cum valorile mele morale au fost schimbate de filme și televiziune, în ciuda mersului regulat la biserică și a unei familii creștine evanghelice.

Te uiți azi la tinerii evanghelici și te întrebi cum de au ajuns să nu mai aibe repere morale? Păi cred că putem să parafrazăm cuvintele Domnului : după consumul de mass-media îi veți cunoaște. Dacă vrei să ști cum gândește un tânăr uită-te la ceea ce se uită și la modul în care își petrece timpul liber. Proverbul românesc spune că ești ceea ce mănânci. Dacă te hrănești cu violență și sexualitate, vei avea o gândire liberă în acest sens. Nu ai cum să reacționezi sănătos spiritual după ce vezi un film cu ingredientele obișnuite –sex, nuditate, imoralitate, indecență, violență verbală și fizică, promovarea imaginii de sine, banii și consumerismul, și mai nou – vrajitoria și ocultismul – și așa mai departe. Este imposibil să vezi lucrurile prin lentila lui Dumnezeu când ai pe ochi ochelarii lumii.

Statisticile ne arată că de când a apărut televiziunea, in jurul lui 1920, moralitatea a cunoscut un declin puternic în lumea occidentală, declin care a intrat și în bisericile evanghelice. Oamenilor li s-au oferit modele de viață a căror principii morale au fost preluate de marea majoritate din dorința de a fi acceptați și de a semăna cu eroii lor. Tineri creștini de astăzi nu fac excepție de la regulă.

Care credeți că sunt șansele ca să fiu ascultat de cineva atunci când vin și spun că trebui sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu și să ne facem timp pentru citirea Bibliei și rugăciune? Foarte mici, ținând cont de ispita mașinăriei de spectacol care te ține treaz ore întregi fără să te plictisească, pe când doar gândul că ar trebui să citești un pasaj biblic te face să caști în mod repetat. 

Marea problemă a timpului de părtășie cu Domnul este că nu poate concura cu imagina. Textul scris pe o pagină nu are nici o șansă în fața imaginii mișcătoare. Întodeauna a fost așa și va fi așa tot timpul. Chestiunea este una de alegere.

Ni se spune în Geneza 3 ca fructul oprit era bun de mâncat, frumos la privit și de dorit să deschidă mintea cuiva. Televiziunea și internetul oferă exact aceste lucruri.

În încheiere propun un text spre meditare:

1 Ioan 2:15-17 – Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.

Vă propun deasemenea să faceți un experiment: scoateți televizorul din casă pe o anumită perioadă – cel puțin 3 luni –  și limitați-vă accesul la internet; selectați cu grijă paginile pe care le accesați și timpul petrecut la computer. Încercați să vă folosiți timpul liber într-un mod constructiv și productiv, dar cel mai important faceți-vă timp pentru relația personală cu Dumnezeu, în mod regulat și zilnic.

Apoi spuneți și altora despre experiența voastră. 

Doamne ajută!