Arhive etichetă: amilenism

Mai au evreii statutul de „popor ales” inaintea lui Dumnezeu? (2)

Reluand firul postării anterioare de aici si intrebarea daca evreii, ca natiune, mai pot fi numiti popor ales, in acest articol voi analiza, succint si pe scurt, interpretarea legamantului avraamic in Noul Testament.

In articolul precedent am concluzionat cele doua legaminte – avraamic (neconditionat) si mozaic (conditionat de ascultare si implinire a Legii).

Scopul lui Dumnezeu declarat a fost deci sa binecuvinteze toate familiile pamantului prin Avraam, iar acest lucru l-a afirmat inainte de a forma natiunea Israel.  Asadar de aici trebuie sa plecam.

A. Cum se aplica acest legamant la Biserica

Pentru a intelege aplicabilitatea aceasta, vom analiza cateva texte care ne arata modul in care circumcizia – semnul legamantului avraamic – este interpretata de Pavel.

Romani 2:29 –  Iudeu este acela care este Iudeu înlăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu dela oameni, ci dela Dumnezeu.

Circumcizia este deci interpretata de Pavel (in pasajul largit) in sens spiritual, un act sau semn care (mai) este valabil doar in acest sens. Aceasta valabilitate de care vorbeste Pavel nu se refera la poporul pamantesc Israel, ci la un popor spiritual a lui Dumnezeu. Pavel le vorbeste crestinilor din Roma, evrei si neamuri.

Un alt pasaj important este  Romani 4:9-12.

Acesta argumenteaza ca Avraam este tatal tuturor celor neprihaniti, atat evrei cat si neamuri, iar circumcizia in trup (sau apartenenta la etnie) nemaifiind un criteriu al alegerii in Noul Legamant. Singurul criteriu al alegerii ramane acceptarea credintei pe care o avea Avraam.

Fericirea aceasta  [iertarea si indreptatirea prin credinta]  este numai pentru cei tăiaţi împrejur sau şi pentru cei netăiaţi împrejur? Căci zicem că lui Avraam credinţa ,,i -a fost socotită ca neprihănire.” Dar cum/cand i -a fost socotită? După, sau înainte de tăierea lui împrejur? Nu cînd era tăiat împrejur, ci cînd era netăiat împrejur. Apoi a primit ca semn tăierea împrejur, ca o pecete a acelei neprihăniri, pe care o căpătase prin credinţă, cînd era netăiat împrejur. Şi aceasta, pentru ca să fie tatăl tuturor celor cari cred, măcar că nu sînt tăiaţi împrejur; ca, adică, să li se socotească şi lor neprihănirea aceasta;  şi pentru ca să fie şi tatăl celor tăiaţi împrejur, adică al acelora care, nu numai că sînt tăiaţi împrejur, dar şi calcă pe urmele credinţei aceleia, pe care o avea tatăl nostru Avraam, cînd nu era tăiat împrejur.

Coloseni 2:11 În El [in Hristos] aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur, făcută de mînă, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în desbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pămînteşti.. .

Concluzia este clara, legamantul avraamic, prin circumcizie, este vazut de Pavel ca fiind aplicabil tuturor credinciosilor – evrei (circumcisi in carne) si neamuri (necircumcisi in carne) – atat cei din vechime cat si cei din prezent. Se poate observa conditia ca evreii sa calce pe urmele lui Avraam, altfel nu pot fi considerati copii ai lui Avraam. Domnul Isus afirma acelasi lucru in Ioan 8:39 – Daca ati fi copii ai lui Avraam, ati face faptele lui Avraam .

B. Cine formeaza Biserica?

Observand ca legamantul avraamic este aplicabil dincolo de granitele etnice evreiesti si merge si in sfera spirituala, ne vom uita acum la cateva pasaje care ne explica cine si cum este formata Biserica, Templul lui Hristos, Poporul spiritual a lui Dumnezeu.

Un text important (in opinia mea) il constitue Efeseni 2:11-18  – adnotarile si sublinierile imi apartin

De aceea, voi, care altădată eraţi Neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia care se cheamă tăiaţi împrejur, şi care sunt tăiaţi împrejur în trup de mâna omului: aduceţi-vă aminte că în vremea aceea [ cand erati morti in pacat] eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.

 Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, [de Israel]  aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos. Căci El este pacea noastră care din doi [evrei si neamuri] a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, [legea mozaica] şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi [evreii si neamurile] să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia. [dintre evrei si neamuri datorita Legii]

El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe [neamuri], şi pace celor ce erau aproape [evreilor]. Căci, prin El, şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh.

Aşadar, voi [neamurile] nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii [din vechime – Avraam, Isaac si Iacov, etc], oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul. Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.

Sfintii din vechime impreuna cu sfintii din Noul Legamant – evrei si neamuri – formeaza Casa lui Dumnezeu, Poporul lui Dumnezeu in care au intrat toti cei ce au fost apropiati prin sangele lui Hristos. Imaginea este fara doar si poate o metafora a Bisericii.

Biserica deci nu poate fi considerate o paranteza in istorie. Biserica este insasi scopul istoriei si al legamantului avraamic, pentru ca, potrivit textului de mai sus, formarea Bisericii a inceput cu mult inainte de intruparea lui Hristos.

Daca mergem in gradina Eden, observam inca de acolo ca Dumnezeu promite un Mantuitor, care va zdrobi capul sarpelui – Geneza 3:15. Alegerea lui Avraam si promisiunea facuta lui, si apoi formarea poporului evreu si legamantul mozaic,  nu sunt decat etape in implinirea acestei promisiuni, pana cand Isus Hristos se va intrupa, va face ispasirea inaintea Tatalui si va zdrobi astfel capul sarpelui.

Mantuirea deci vine de la iudei, iar maslinul in care sunt altoite ramuri salbatice, adica neamurile, si impreuna cu evreii credinciosi – urmasii lui Avraam in credinta- formeaza o unitate a sfintilor, care au calcat si calca pe urmele credintei lui Avraam. (Romani 11:17-20)

Biserica deci este formata din sfintii din vechime, evreii care l-au acceptat pe Isus ca Mesia in Noul Legamant si credinciosii dintre neamuri care l-au primit pe Isus ca Domn, prin credinta.

Concluzie

Cred ca putem intelege deja ca poporul ales a lui Dumnezeu capata o alta dimensiune decat un popor fizic si asezat in niste granite politice, un popor ales care are o dimensiune spiritual si din care fac parte oameni, evrei si neamuri, care au avut si au credinta lui Avraam

Dar voi analiza si cateva chestiuni din legamantul mozaic intr-o postare viitoare.

Mai au evreii statutul de „popor ales” inaintea lui Dumnezeu? (1)

Probabil ca deja din titlu unii vor considera o blasfemie chestiunea, dar cred ca aceasta trebuie sa fie o intrebare legitima pentru orice crestin ne-evreu cat si pentru orice evreu mesianic sau nu.

Problema in sine a generat si generaza discutii teologice aprinse si imparte in mai multe categorii teologii crestini. Dintre acestea cel putin doua categorii sunt evidente: teologii dispensationalisti care sustin alegerea permanenta a evreilor ca “popor sfant” si teologii amilenisti care sustin faptul ca Vechiul Legamant cu Israel a fost rupt datorita neascultarii poporului si Dumnezeu a incheiat un Nou Legamant care este la dispozitia tuturor oamenilor – inclusiv evreii – si de aceea evreii ca natiune nu mai pot fi categorisiti ca popor ales in sensul in care acestia erau perceputi in Vechiul Legamant.

In ce ma priveste, ma situez in tabara a doua, deoarece consider ca argumentele teologice sunt mai puternice in favoarea taberei amileniste decat dispensationaliste. Voi argumenta cat mai simplu de ce cred si sustin acest lucru.

1. Elementul esential al legamantului avraamic

Dumnezeu il alege pe Avraam si prin el alege o natiune cu scopul declarat de a binecuvanta toate familiile pamantului. Geneza 12:3, 18:18, 22:18, 26:4 – Prin tine vor fi binecuvântate toate familiilea pământului! Refrenul acesta se repeta de fiecare data cand Dumnezeu repeta legamantul cu Avraam. Esenta lagamantului avraamic este acesta – binecuvantarea tuturor familiilor pamantului, aceasta afirmatie fiind de fapt o profetie a Evangheliei. O detaliere a chestiunii este analizata de Phil Johnson aici.

Astfel scopul alegerii evreilor a fost declarat inca de la inceput ca fiind binecuvantarea tuturor familiilor pamantului, deci o includere a tuturor neamurilor.

2. Importanta nasterii ca evreu in Vechiul Legamant

In timpul formarii evreilor ca natiune in robia egipteana si in pustie, (acolo si-au format o constiinta nationala) Dumnezeu promite prin Moise venirea un Profet (Mesia) – de care ei trebuiau sa asculte – Deut. 18:15-19. Aceasta promisiune se repeta de-a lungul intregului Vechi Testament incepand inca din Eden, iar acest lucru ne arata ca tot Vechiul Testament ne descopera modul in care Dumnezeu a pregatit calea ca EL sa se intrupeze in persoana lui Isus Hristos ca Mesia si Mantuitor pentru orice om de pe pamant care il va accepta – Isaia 52:13-15. Acesta este scopul scrierii Vechiului Testament si implicit al alegerii poporului evreu. Dumnezeu a pregatit astfel o platforma pentru realizarea mantuirii.

De aceea tot ce s-a facut la Cortul Intalnirii si la Templu a fost o imagine a ceea ce urma sa fie si sa faca Hristos.Evrei cap. 9 argumenteaza acest fapt.

De ce era deci important ca DOAR descendentii lui Levi sa slujeasca la Cort sau la Templu? Ei simbolizau slujirea lui Dumnezeu din dragoste si devotament, nu din obligatie. Au avut atitudinea pe care o dorea si o doreste Dumnezeu. Exod 32:25-29 descrie modul in care acestia au ramas langa Dumnezeu atunci cand tot poporul s-a inchinat la vitelul de aur. Ce s-a intamplat apoi? DOAR descendentii lui Levi, din cei trei fii ai lui – Ghersom, Chehat si Merari – se puteau apropia de lucrurile sfinte, dupa cum este descris in Numeri 3:

Descendentii lui Ghersom – aveau grija de elementele exterioare ale cortului

Descendentii lui Chehat – aveau grija de elementele cele mai sfinte din cort care slujeau la inchinare;

Descendentii lui Merarii – aveau in grija curtea cortului si tot ce se afla in ea;

In mod special, familia lui Aaron si descendentii lui au primit slujba de preoti. Nimeni din afara familiei nu avea voie sa faca aceasta slujba. Regulile de viata erau foarte dure in privinta lor, pana acolo ca nu putea nici macar sa isi planga mortii din familie decat daca erau rude de gradul 1. Si aceasta pentru ca preotul era un prototip al lui Isus Hristos – MARELE PREOT.

Chestiunea descendentilor lui Levi era asa de dura si importanta in ochii lui Dumnezeu incat Biblia afirma in Numeri 1:51, 3:10, 38 – “strainul care se va apropia sa fie pedepsit cu moartea”. Cuvantul „strain” nu are doar sensul ”din alt popor sau alta natiune” ci are si sensul de ”profan” adica nici macar din alta semintie sau familie. DOAR descendentii lui Levi se puteau atinge de lucrurile Cortului sau puteau sa faca slujba la Cort sau Templu.

Astfel, in acest context, este afirmata si alegerea evreilor ca popor sfant:

Deut. 7:6,8 – Căci tu eşti un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tău; Domnul Dumnezeul tău te-a ales, ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe faţa pământului. […] Ci, pentru că Domnul vă iubeşte, pentru că a vrut să ţină jurământul pe care l-a făcut părinţilor  voştri, pentru aceea v-a scos Domnul cu mâna Lui puternică şi v-a izbăvit din casa robiei, din  mâna lui faraon, împăratul Egiptului.

Insa popor sfânt nu înseamnă doar curat spiritual ci înseamnă și pus deoparte. Dumnezeu i-a ales pe evrei și i-a pus deoparte dintre toate popoarele lumii cu un scop anume, acela de a implini legamatul cu Avraam – binecuvantarea tuturor natiunilor pamantului.

Legea ca acestia sa nu se casatoreasca in afara poporului erau stricte si clare, Deut. 7:1-11. Problema nu era doar religioasa, ci problema era si etnica, pentru ca evreii erau pus deoparte – iar alegerea lor pe baza de etnie era in stransa legatura cu viata lor religioasa. In vremea de atunci a te numi evreu era egal cu a fi slujitorul lui Dumnezeu. Cele doua nu se puteau delimita. Astfel ca etnia si religia mergeau impreuna. Se nasteau evrei si erau direct inchinati Domnului prin simpla nastere in cadrul poporului.

Daca problema era doar religioasa, de ce atunci  Neemia au alungat impreuna cu femeile straine si pe copiii lor? De ce nu le-au alungat doar pe femei? Tocmai pentru ca etnia si religia mergeau impreuna. Sigur ca au fost si exceptii de la aceasta regula, si vedem chiar in genealogia lui Isus, insa acestea ne arata deshiderea lui Dumnezeu catre alte natiuni. Chestiunea insa nu era o regula. Regula era clara – nimeni din afara poporului nu putea sa fie numit evreu si slujitor al lui Dumnezeu decat prin nasterea din parinti evrei.

3. Conditia legamantului mozaic

Daca legamantul avraamic nu contine nici un fel de conditie, legamantul mozaic a fost conditionat de ascultarea si pazirea poruncilor. (o analiza mai detaliata gasiti aici ) Neimplinirea acestor conditii ducea automat la ruperea legamantului.

Exod 19:3-6 – Moise s-a suit la Dumnezeu. Şi Domnul l-a chemat de pe munte, zicând: „Aşa să vorbeşti casei lui Iacov şi să spui copiilor lui Israel: „Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine.Acum, dacă veţi asculta glasul Meu şi dacă veţi păzi legământul Meu, veţi fi ai Mei dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu; Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt. Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune copiilor lui Israel.”

4. Promisiunea unui Nou Legamant

Profetii despre Vechiul Legamant si promisiunea unui Nou Legamant sunt multe in Biblie. O expresie des intalnita este „in ziua aceea”. Printre profetiilor acestui Nou Legamant, unul se distinge foarte clar:

Ieremia 31:31-33, Iată, vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou. Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul. Ci iată legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după zilele acelea, zice Domnul: Voi pune Legea Mea înăuntrul lor, o voi scrie în inima lor; şi Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.

Implinirea acestui legamant este explicate in Evrei cap. 8

v. 7 afirma: În adevăr, dacă legământul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea.

Observati ca aici Dumnezeu face apel la legamantul mozaic si la conditiile legamantului, pe care le-au incalcat, astfel ca Dumnezeu promite un Nou Legamant – de data aceasta un legamant care va cere o schimbare interioara nu o conformare exterioara dupa niste porunci si legi – “Voi pune Legea Mea inauntrul lor..

(Aplicabilitatea acestui Nou Legamant la neamuri o voi discuta intr-o postare ulterioara.)

Concluzie

Pana acum am observat ca poporul a incalcat legamantul mozaic iar Dumnezeu promite un Nou Legamant cu casa lui Iuda si casa lui Israel, un legamant care va avea ca scop schimbarea interioara a omului si dragostea pentru Dumnezeu din inima.

De asemenea sa retinem ca legamantul avraamic nu a intrat in discutie pentru ca acesta este neconditionat. Voi trata si acest aspect in urmatoarea(le) postare(i).