Metanoia – schimbarea gândirii și a vieții

Pocaiți-vă căci Împărăția cerurilor este aproape! Matei 3:2

Acestea sunt cuvintele cu care Domnul Isus și-a început predicarea publică, după botezul în apa Iordanului făcut de Ioan Botezătorul. Acestea sunt parte integrantă al mesajului predicării atât al Domnului Isus cât și al ucenicilor. Și pentru a înțelege acest mesaj, trebuie să analizăm sensul și înțelegerea cuvintelor care formează acest mesaj. Cuvântul pocăință este termenul pe care vreau să îl analizez în acest articol, pentru că in generația noastră își pierde tot mai mult sensul original la care s-a referit Domnul Isus și apostolii.

Metanoia

Cuvantul metanoia a fost folosit in mai multe contexte, iar primul context a fost cel pagan, in lumea antica greceasca.

Pentru greci, metanoia insemna sa iti schimbi modul de a gandi in raport cu un lucru sau o filozofie. Daca mergeai la o scoala, in timp ce invatai anumite lucruri noi si le asimilai insemna ca ai avut parte de o metanoia, adica de o schimbare de gandire fata de anumite lucruri. Insemna o schimbare care s-a produs dupa un anumit eveniment sau constientizarea unei situatii sau informatii. Insemna schimbara gandirii  sau a gandi diferit.  Presupunea ca pana la un punct ai stiut unele lucruri in  mod gresit iar dupa ce ai fost invata sau ai auzit sau vazut ca lucrurile nu erau cum credeai tu, gandirea ta s-a schimbat in mod radical cu privire la acel lucru.

In limba română, cuvantul metanoia este tradus cu pocaință avand sensul general de căință și regret. In biserica orotdoxa, pocainta a derivat in căință și penitență – și presupune ca omul să facă ceva sau să se autopedepsească pentru a-si arata caința si părerea de rău față de păcatele pe care le-a făcut – de aceea multi crestini ortodocși ajung să facă tot felul de lucruri – de la a merge in genunchi in jurul bisericii, la a se călugări pentru a se feri de lumea păcătoasă. Biblia insa nu ne cere o caință de acest fel. Aceasta este o interpretare greșită a termenului pocaință.

Termenul mai are și sensul de întoarcere sau schimbare. Schimbarea gândirii presupune un efect și în modul în care omul își trăiește viață în raport cu acea schimbare. Nu poți să afirmi că ți-ai schimbat gândirea, dar viața ta nu se schimbă. Ori nu ai înțeles ori nu vrei să te schimbi. De ex. – dacă vorbim despre modul în care conduci mașina – dacă înțelegi cu adevărat că viteza te pune și pe tine și pe alții in pericol ai doua opțiuni – fie te schimbi și conduci cu atenție și cu viteza legală – și în cazul acest ai parte de o metanoia, fie ignori ce ți s-a spus și conduci în continuare cum vrei.  Dacă însă nu ai înțeles, ai opțiunea să ceri mai multe explicații sau să ignori explicațiile pentru că ție îți place ceea ce faci și nu vezi nici o logică în a asculta.  În aceasta situație nu ai parte de metanoia ci rămâi în continuare pe calea nesupunerii si răzvrătirii față de lege și la un moment dat vei suporta consecințele.

De aceea metanoia în context biblic are și sensul de  întoarcere la Dumnezeu, adică la ascultarea de El și la lepădarea păcatului de care omul s-a căit.

De reținut însă este și faptul că metanoia de care vorbește Biblia este în legătură cu păcatul, iar acesta defineste o încălcare a unor legi, reguli sau norme de viață, general valabile pentru orice om și definite de Dumnezeu in Cuvantul sau – Biblia.  Cu alte cuvinte, omul care se pocaieste este constient ca a incalcat aceste legi divine, isi recunoaste vina si in acelasi timp, viata lui se schimba in conformitate cu cerințele lui Dumnezeu. Pentru că omul prin natura lui merge intr-o directie gresita, opusă voiei lui Dumnezeu, are nevoie de această convingere a vinovăției personale și de experiența unei convertiri sau schimbări profunde în gândire și atitudine – în primul rând față de păcat și apoi față de Dumnezeu.

 

Metanoia în noile tendințe teologice

Una dintre tendințele teologice de astăzi este ca metanoia să fie prezentată doar ca un proces care se întinde pe tot parcursul vieții nu și ca un moment definit din viața cuiva. Una dintre marile întrebări care se pune este  – ce fac dacă nu am o dată când m-am întors la Dumneze

Probabil aceasta este una dintre marile erori ale generației noastre pentru că întoarcerea la Dumnezeu este tot mai mult definită ca un proces de cunoaștere intelectuală și o adaptare din mers la cerințele Scripturii prin auto-disciplină și efort propriu. Aceasta nu este prea departe de înțelegerea ortodoxă a penitențelor. Omul dorește să își dovedească lui însuși și celor din jur că are o viață de pocăință.  În aceasta categorie se încadreaza o mare parte a mișcării evanghelice contemporane.  Când definești metanoia doar ca un proces și o schimbare a gândirii prin acumularea de informații biblice, înseamnă că nu ai înțeles mesajul Domnului Isus.

O altă eroare a generației noastre este prezentarea metanoia în termeni umaniști, prin care omul este chemat să lase păcatul pentru că îi face rău. Deși parțial este corect, totuși nu acesta este mesajul Scripturii. Domnul Isus vorbește despre focul care nu se stinge ca pedeapsă pentru neascultători, pentru răzvrătiți și pentru cei care refuză chemarea lui Dumnezeu. Păcatul este deci o ofensă adusă unui Dumnezeu care cere pocăință și ascultare. Prezentarea păcatului din punct de vedere umanist, având doar un efect rău pentru viața omului de aici, cum ar fi boala, sărăcia, beția, neliniștea, singurătatea, etc, este o deviere de la mesajul Domnului Isus și al apostolilor, iar chemarea la metanoia devine un non-sens. Omul vede oricum rezultatele păcatului și nu are nevoie de consiliere religioasă pentru asta.

O altă greșeală teologică contemporană este confundarea și contopirea sensului de pocăință cu cel de credință. Se vorbește foarte multe despre mântuirea prin credință, fără fapte, și da, este corect Biblic. Mântuirea este prin credința în moartea și învierea Domnului Isus. Dar mântuirea cere schimbare și o viață nouă. Ori aceasta schimbare presupune întâi o conștientizare a stării de păcat și a gravității păcatului în așa măsură încât aceasta să ducă la regret, căință înaintea lui Dumnezeu și dorința sinceră și profundă de a trăi conform voii lui Dumnezeu. Ori dacă aceasta nu se întâmplă, condiția de pocăință nu este îndeplinită și astfel nu poate fi vorba de credință. Metanoia un poate avea loc fără conștinetizarea profundă a problemei de bază.

 

In concluzie, reținem că metanoia cerută de Domnului Isus este o schimbare a gândirii cu privire la păcat, la natura umană și la relația omului cu Dumnezeu, iar aceasta înțelegere duce la căința și dorința profundă de schimbare și întoarcere la Dumnezeu. Iar metanoia este produsă dar și urmată de credința că moartea și învierea Domnului Isus aduce iertarea păcatelor și împăcarea cu Dumnezeu, iar omul este astfel salvat de la focul veșnic și va trăi pentru totdeauna cu Dumnezeu în Împărăția Lui. Și desigur, efectul unui metanoia real este o gândire biblică și o viață schimbată.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: